joi, 29 august 2013

Mai mult decat pot eu da

  Undeva in apropiere se vede bifurcatia drumului nostru...chiar nu imi pasa pe ce parte ma duc, tot ce stiu, e ca nu o sa nimerim deloc amandoi pe aceasi parte.
  Am avut dreptate...500 metri mai incolo, tu nu esti langa mine. Sunt curios...pe la tine cum e vremea?....la mine ploua...atatea picaturi de apa care imi ascund lacrimile. Plangi monstrule pentru ca maine va fi soare afara...si va trebui sa te prefaci ca esti fericit...
  Inca nu imi vine sa cred ca ai avut tupeul nespus sa nu ma gandesc atata...sa imi dau drumul sentimentelor...asta a fost sfatul tau. Sfat tampit. Ce? Nu stateam bine asa? dar nu...nu ti-a placut tie de mine asa...si te-am inteles...nu e frumos sa iubesti o stanca...si am facut cum ai zis tu...dar tu ce faci? de ce dracu dai sfaturi daca nu ti le respecti...mai lasat ca boul sa ma indragostesc...
  Chiar nu ma intereseaza ce relatii ai avut tu pana acum... ce-a fost, ei bine, a fost. ce e acum, e acum...Nu stiu ce catelusi ai crescut pana acum...dar la mine nu ai nimerit...nu sunt catelus...sunt o javra de om...si aici e greu sa faci o schimbare in bine...greseala ta a fost ca ai incercat sa faci aceasta schimbare brusca...cine stie?...poate daca ma luai mai incet...pe viitor deveneam milogul tau...
  Te asigur ca nu o sa mai avem alta viata de impartit...tu esti muritoare si vei ramane asa...

joi, 9 mai 2013

O pictura macabra in culori vesele

Stau intins pe acoperis, simt cum ploaia imi cade pe tot corpul...trag incet dintr-o tigara, buzunarul cantandu-mi melodii de dragoste. Mintea-mi creeaza o imagine vizuala a chipului tau ( de copil mic si fara sanie)...intind mana in speranta de a-ti mangaia parul...intru in aceasta iluzie atat de usor, fara a tine cont de ce pericol ma asteapta in spatele acesteia. Esti un punct slab pentru mine, ma faci inofensiv, fara aparare, dar in acelasi timp imi dai o putere nespusa...putere ce imi face corpul sa pluteasca spre ceva necunoscut, cu gust dulce...te iubesc

miercuri, 1 mai 2013

Daca era doar pentru mine...Acum e doar pentru tine

   Sufletul mi se sfasie de durere...cu toate ca nimeni nu mi-a facut nimic, dar EA...EA sufera. Sufera ca  un retardat ca tine nu poate tine relatia sub control si ajunge sa foloseasca violenta verbala, patetic.
   Lupta e acum pe doua planuri...I-am promis ca nu o sa-ti fac nimic rau...ca o sa las totul sa decurga de la sine ( ce bine de tine ca ma tin de promisiuni) , dar totodata ai ranit peroana pe care o iubesc. Lasa-ma sa iti explic despre ce e vorba : noi, mostrii, nu iubim foarte des...la unii se intampla ca toata viata lor sa si-o petreaca in intuneric, cosmar in care am trait si eu. Dar eu mi-am gasit lumina, dragostea...Si atunci cand gasesc ceva atat de frumos...ei bine, daca cineva vrea sa-l ia o sa ma asigur ca o sa-i pun capat vietii...
   Felicitarile mele...Se pare ca porti cu mandrie,ca bijuterie, toata ura mea.

vineri, 8 martie 2013

Frate, ai avut dreaptate

    Mai ti minte cand eram si eu mai mic, si imi ziceai : " Lasa Viorele, o sa treaca timpul, te vad eu pe tine muncind si cu faculatea in acelasi timp...". In mintea mea atunci era doar un singur lucru : " Ce fraier"...Ei bine, acum nu mai e chiar asa. Realizez cu tristete ca ai avut o dreptate incredibila in ce mi-ai zis...Si imi aduc aminte cat asteptam sa termin liceul...sa am un nou inceput...facultate, cluburi...Da, sigur, vise de copil...acum tot ce visez e o zi de copil...Acele zile cand nu te loveai de responsabilitati, cand totul era asa bine.
   Stai linistit, nu am curajul necesar sa iti recunosc spusele...De aceea le scriu aici, doar stiu ca nu le vei citi prea curand...si atunci cand o vei face, o sa primesti raspunsul sec: " Eram copil frate cand am scris astea "

Doar pentru mine...

Ce inseamna pentru tine " A DANSA"?...Nu stiu ce parere ai tu despre aceasta actiune, dar pentru mine e cam totul, asta fac eu cel mai bine. Stau deseori si astept sa ajunga metroul ala blestemat, cu castile in urechi, las muzica sa curga spre mine....si in mintea mea se produc o gramada de miscari, si ma ridic deodata de pe banca aia rosie, si incep sa pun in practica ce gandesc...Se simte bine, plutesc, parca nu as fi de aici, parca as fi de pe alta lume...si, si e multa lume in jurul meu care se bucura sa ma vada facand ceea ce imi place. Sunt obosit de la atata miscare, dar nu ma opresc, e acolo expresia unui copil ce ma priveste uimit. Ii pot citi pe fata dorinta arzatoare de a se exprima si el, dar nu poate, o mana il tine strans. Muzica s-a oprit, deschid ochii...Si tot ce vad e lumea care se uita la mine intr-un mod suspect...Ce am facut? Unii chiar nu stiu sa se exprime, aceasi rutina zi de zi, plictisitori. Ma fac ca nu ii vad si dau play la urmatoarea melodie si iar incep sa pun in miscare al meu corp, pana cand un curent puternic ma trezeste din visul meu profund. Stiu clar ca a venit metroul...